Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Oricine mi l-a scos în cale pe acest… ce-o fi el, e un mare dobitoc. Mi-a dat cheile apartamentului. Idiotul. Cu siguranță mă voi întoarce zi de zi acolo şi cu o plăcere sadică şi dulce voi rememora cum ne-am tras-o pe covor sau şi mai bine! Voi sta acolo zi de zi, ca o domniță captivată într-un turn blestemat de o vrăjitoare moartă şi îmi voi atârna în fiecare seară capul bălai pe marginea ferestrei, suspinând amar, cu dor, până când misteriosul şi prea iubitul fiu de nobil va veni să mă salveze din ghearele crudului destin. El se va întoarce şi râuri de dulceață şi miere se vor revărsa asupra noastră, vom respira iubire şi viaţa ne va zâmbi cu ochi de copil naiv. Probabil vom avea un băieţel care îi va purta numele, ori de ce nu? gemeni. Da, vom avea gemeni! Gemeni bucălați şi creţi care vor alerga cântând în jurul nostru. Viaţa va fi blândă, ruptă de filmele hollywoodiene, iar noi, cuplul ideal şi invidiat de vecini.

Bullshit! Părul meu nu e blond iar viaţa e o grotă infectă în care trebuie să ştii să îţi dozezi respirația dacă nu vrei să te sufoci. Eu aproape am făcut-o. Când crezi că dai de o gură de aer proaspăt, la următorul pas calci în rahat şi uite aşa dintr-unul în altul până cineva acolo sus decide că ţi-ai murdărit suficient de tare pantofii. De aia port pantofi cu toc mai mereu, îmi dau senzaţia că pot controla regulile şi că rahatul nu miroase atât de tare pe talpa roşie. Iar iubirea? Vreţi să ştiţi ce e iubirea? Ei bine dragilor, iubirea e o cârpă, din care unii îşi fac o inimă ce-o poartă la piept, iar alţii o folosesc ca să îşi steargă pantofii de mizeriile vieţii. Eu încă îmi port inima, pe când minunatul şi misteriosul meu străin îşi rezervă un bilet la prima clasă ca să o vadă pe biata martiră a iubirii, îngropată la zece metri sub pământ.

– E la zece metri sub pământ! Tu pricepi?!

Taximetristul se uită la mine prin oglinda retrovizoare cu o teamă uşor reţinută. Nu-i înţeleg pe oamenii ăştia. Spune că mă consideri nebună! Spune că a fost urât că nu ţi-am răspuns la salut! Spune că îmi vezi ochii plânşi în reflexia oglinzii! Spune că marea iubire a vieţii tale există! Spune! Nu mă lăsa să îţi aud tragica şi lacrimogena discuţie cu părinţii, plus că nu îmi dau seama dacă tu ţi-ai tras-o cu tipa aia timp de patru ani, ori maică-ta. Nu mă lăsa cu nişte bucăţi de metal în mână şi cu căcatul ăsta de inimă in piept.

– Schimbă direcţia şi du-mă în Central Park! Şi grăbeşte-te! Trebuie să îmi curăţ pantofii.

Strâng cheile în mână şi încă nu îmi pot da seama cum de am fost atât de naivă. Da, draga mea, cunoşti un tip dintr-un morman de alţi tipi, ţi se pare ţie că-i aşa… mai special şi ce faci? Îl bagi în pat, îi oferi cale liberă prin intimitatea ta, ba chiar îl inviţi să îţi cunoască tabieturile, temerile, prietenii, trecutul, trupul. Well done! Cred că mă voi opri pe drum să îmi cumpăr o geantă. Trebuie să îmi răsplătesc realizarea.

Îi las banii pe banchetă, mult mai mulţi decât ar fi trebuit, dar oricum nu mai contează, trântesc portiera şi fug spre parc. E drăguţ astăzi, agreabil pot spune. Mă îndrept spre Bow Bridge, în timp ce încerc să îmi şterg lacrimile care nu ştiu cum mi-au ajuns pe buze. Uneori îmi intră chestii în ochi şi mă fac să lăcrimez, de data asta cred că nişte deziluzii au fost de vină. Mi s-au înfipt în retină şi am auzit că e destul de greu să le scoţi, dar cică în timp, lăcrimarea trece de la sine.

Dacă aţi putea vedea minunăţia de apă care se întinde la picioarele acestui pod, cu siguranţă nu aţi părăsi New York-ul, nici măcar pentru o înmormântare. E frumos şi linişte aici, miroase a primăvară şi nebunii ăştia fac jogging în hanorace în culori neon.  Soarele sărută obrajii lacului iar mâinile mele alunecă peste marginea podului. Simt o briză uşoară trecându-mi printre degete şi încerc să o prind printr-un gest molatic. O nu! Nu! Cheile! Cheile au căzut! Au căzut în lacul ăsta întins şi nu le voi mai găsi niciodată!

Eh… ce păcat! Cer o ţigară unui tip în hanorac portocaliu şi o aprind ascultându-mi ritmul tocurilor pe asfaltul rece. Trag cu sete din ţigara uşor mentolată şi îmi privesc pantofii. Curaţi ca aerul de primăvară!

Anunțuri