Etichete

, , , , , , , , , ,

Deja trecuseră câteva secunde bune de când mă uitam la ea. Dar nu o puteam privi în ochi, că și-ar da ușor seama de ce simt de fapt. Am aruncat cu un gest plin de scârbă țigara peste balustradă, lăsând-o să cadă pe asfaltul ud și nins. La fel ca un sinucigaș care alege să moară în New York. Oricum, nu cred că este un loc mai frumos în care să mori. Ar trebui să mă apuc de făcut campanii. Vino în New York dacă vrei să te sinucizi. Moartea are cel mai plăcut gust aici. Poate de aia și umblă fără jenă pe străzile dintre blocuri și prin Central Park.

Am trântit ușa de la balcon cu piciorul. Ea era în brațele mele. Nu o mai puteam simți tremurând. Eram absorbit de durerea mușcăturilor de pe gât și de unghiile-i care se înfigeau prin cămașa mea. Am pus-o pe perete. I-am mușcat buzele printre săruturile mult prea lungi și am privit-o în ochi abia atunci. Se ținea strâns, doar cu picioarele, de mine. I-am desfăcut cardiganul. Sau așa am presupus, până când am auzit nasturii cum se lovesc violent de parchet, dansând, împreună cu noi, un dans lasciv. Voiam s-o văd cum vrea să renunțe. Cum mă respinge, dar tot ceea ce făcea era să mă privească cu ochii ei mari și să-și muște buzele. Patul era primitor, încă pătat de noi și părea comod, dar nu căutam niciunul comoditate în dimineața aceea. Am lăsat în urmă dormitorul și am încercat să o duc în bucătărie. Covorul mi-a fost un mic obstacol, la fel și peretele, dar mobilierul de la bucătărie era perfect pentru mine. Făcut după mărimea mea, parcă. Făcut pentru sex, bineînțeles. Am dat la o parte tot ceea ce era acolo, printre care și un set de cuțite care s-au împrăștiat pe jos. Mereu am mers printre obstacole. De ce m-ar ocoli tocmai acum? Printre săruturile sălbatice și atingerile ei, în timp ce-mi desfăcea cureaua, am reușit să arunc un ochi pe geam și să văd că iarăși a început să ningă. Empire State-ul e plin de zăpadă. Seamănă cu un munte. Iar ea seamănă tot mai tare cu viitorul meu. Și cu trecutul meu. Am strâns-o puternic de mână și i-am dat părul după umeri.

Blugii ei mult prea mulați mi-au dat puțin de furcă, dar am reușit să-i dau jos și i-am aruncat undeva pe masă. Îmi place să văd că a putut să ghicească culoarea mea preferată. Încă a optat pentru negru la lenjerie. Sutienul nu mai era de mult la locul lui și unghiile ei săpau drumuri pline de povești în spatele meu avid după durere. Mă trăgea, cu o disperare pe care o ador, în ea. Acea disperare pe care o au femeile atunci când sunt pe cale să piardă ceva iubit. Cum ar fi pantofii cu toc la preț redus. În cazul ăsta, un orgasm doar. Mă ridicam încet pe vârfuri de fiecare dată când intram în ea și ea gemea încet lângă urechea mea, cât să-mi dea fiori în tot corpul în fiecare secundă care trecea. Am apucat-o de păr, lăsându-i capul pe spate și i-am privit gâtul încordat și sânii. Probabil cea mai bună partidă din viața mea. O simt cum se încordează și cum unghiile zgârie tot mai tare. Vrea să mă marcheze. Nu o să plec prea curând dacă vom continua așa, dragă! New York-ul ne privea iarăși, cu greu, prin geamurile aburite și printre fulgii mari de nea, dansul sălbatic. Și cred că cineva, undeva într-o cameră alăturată, zâmbea auzindu-ne. Știu doar că la cât de bine a fost, vecinii au ieșit și ei la o țigară după ce noi doi am terminat.

M-am îndepărat puțin de locul în care a rămas goală, urmărindu-mi cu privirea fiecare gest. M-am așezat pe un scaun și o priveam. Admirându-i fiecare formă și considerându-mă un norocos. Pe masă era punga cu cumpărăturile ei încă nedesfăcută. Eram cu ea și uitasem de somn, de mâncare, de lume. Reușeam să nu mai fiu om. Și era un sentiment al naibii de plăcut. Mi-am lăsat capul pe spate, să mă uit pe geam, dar geamul era aburit. L-am șters cu mâna, lăsând apa să se scurgă pe mine până ajungea la cot și am privit New York-ul invers. Ningea abundent și încă mai mirosea a moarte pe străzi, dar departe de noi sentimentul și mirosul.

A fugit în dormitor când i-a sunat telefonul cu o altă melodie decât cea obișnuită. Probabil era maică-sa. Nu am auzit nimic din ce a vorbit. Nici nu voiam, eram prea fericit ca să-mi mai pese și de alte lucruri în afară de ea. Când a revenit, privirea-i era puțin speriată și m-a anunțat cu tristețe în glas că trebuie neapărat să ajungă la serviciu.

-Trebuie să mă grăbesc. Iartă-mă pentru asta, dar a intervenit o urgență acolo și trebuie să fiu prezentă.

Nu i-am răspuns nimic. O urmăream cum se îmbracă. Cum își pune chiloții pe ea, apoi sutienul, apoi m-a lăsat singur să admir igrasia dintr-un colț al tavanului din bucătărie. O auzeam înjurând, spunând că nu găsește în toată casa o cămașă călcată.

-O poți lua pe a mea. I-am spus, râzând.

-Crezi?

-Nu. Glumeam. Ai arăta ridicol la serviciu, deși prin casă aș vrea să te văd îmbrăcată așa toată ziua.

-De fapt, ai vrea să mă vezi goală!

Am tăcut iarăși și am preferat doar să zâmbesc în sinea mea.

-Gata, plec! Iartă-mă, că nu am reușit să fac nimic de mâncare, dar te descurci tu. Las cheile alea la tine.

-E ușor să pleci când ești satisfăcută, i-am zis încet, încât să nu mă poată auzi din dormitor.

-Ai spus ceva?

-Da, că mă descurc eu.

-Sunt sigură! Vorbim mai târziu.

A venit să mă sărute înainte să plece. Se comportă de parcă are o relație cu mine de ani buni. Nu-mi displace, dar se întâmplă totul prea repede. Îmi aduce aminte de trecut și trecutul îmi provoacă greață.

M-am îmbrăcat repede și am ales să plec. O să încui ușa și voi lăsa cheia sub preș, iar pe șervețelul albastru pe care mi-a lăsat un mesaj, o să-i las și eu unul. Cu locul unde găsește cheia. Poate că totul a fost doar o greșeală. Poate că această grabă a fost plănuită pentru a fi un mod simplu de a-mi da răgazul să plec. Poate îmi fac singur probleme, când ele nici măcar nu există, dar ăsta am fost mereu. O să plec. Poate New York-ul nu se va dovedi așa de mare cum se spune și va fi o zi în care mă voi lovi de ea pe stradă. Atunci voi ști cu siguranță că trebuie să rămân.

Am lăsat cheia sub preș și mi-am pus gluga pe cap pentru a mă feri de ninsoare. Miroase a moarte pe aici, dar e prea departe să o bag în seamă.

Anunțuri