Etichete

, , , , , ,

   Tot ceea ce a urmat s-a derulat atât de repede, ca un film de care ești sigur că îți va schimba viața, ori ce a mai rămas din ea, în cazul meu. Mi-a spus că i-ar plăcea să scrie despre mine. Naivul! Nici chiar el n-ar reuși să mă prindă în cuvinte fără să se taie mereu în ele. Nu sunt fata din cărți, nu dansez cu spiritul creator al nimănui, dimpotrivă, îl sufoc, poate fără să vreau uneori. Ce nu știe el e că de fiecare dată când mă uit în oglindă parcă asist la propria-mi autopsie, și mereu mi-e silă de ce văd. Cred că am învățat prea târziu cum să mă lupt cu toți demonii care îmi complică inutil existența, încât am ajuns acum să trăiesc superficial, inutil, oricât de crud ar suna.

    Mă ține strâns de mână iar eu încă îi simt buzele calde. Acum, când până și efectul ultimei picături de alcool a dispărut complet, mă simt lucidă, parcă trezită dintr-un delir și mă întreb încontinuu ce urmează să se întâmple, cu mine, cu el, de ce nu? cu noi.

    În câteva minute ajungem la mine, cred că asta a fost deopotrivă cea mai lungă cât și cea mai scurtă plimbare pe care am făcut-o în ultimii doi ani. Îmi scot cheile din geantă iar clinchetul lor îi atrage atenția dragului meu prieten. Mă privește curios în timp ce descui ușa. Din reflex mă uit la ceas, apoi intru în hol și aprind lumina. Arunc o privire în jur și îmi amintesc că aseară am adormit în fața televizorului și bineînțeles, că nu am adunat păturile de pe canapea, nici cănile de cafea, nici revistele… nici pernele, cutia aproape goală cu ciocolată încă e tot acolo, și brusc încep să cred că invitația asta a fost cam nepotrivită.

   –  Auzi? Tu știi cât e ceasul? Îl întreb în timp ce îmi pun haina pe spătarul unui scaun.

    Nu-mi răspunde. Își desfășoară eșarfa din jurul gâtului și o lasă peste haina mea, apoi cu mâinile în buzunare intră în living. Se uită la geamuri, apoi la pereți, parcă pregătit să redecoreze, după care se oprește în mijlocul camerei zâmbindu-mi. Îl văd acolo, un străin ajuns din întâmplare în intimitatea mea, și fără să vreau gândul îmi fuge la zile de vară dictate de mare și de sentimente de iubire.

    M-am înecat de prea multe ori, dragule! Acum nu știu ce e mai important, să rămâi la suprafața, unde încă poți simți razele soarelui, ori să înoți adânc, fără să te sperie scoicile în care te vei tăia. Cred că orice ai alege sfârșești nefericit atunci când lași demonii să te crească. 

 –  Ceasul? mă întreabă dezinvolt, fixându-mă cu privirea.

 – Nu te uita la mine cu zâmbetul ăla! Mai ales după o reacție atât de întârziată. Da, ceasul! E târziu și sincer nu aș vrea să trebuiască să îmi fac griji pentru tine. New York-ul nu e cel mai sigur și pașnic loc de pe pământ, iar tu, din câte observ, te lași furat de peisaj, mai ales noaptea…

 – Unde vrei să ajungi? Adică pot pleca… dacă asta e problema. Mă întrerupe, devenind brusc serios.

 – După cum spuneam, nu vreau să îmi fac griji inutil, așa că ar fi mai bine să rămâi peste noapte, asta dacă nu te deranjează atât de tare haosul de aici. Vei sta în dormitor, iar eu aici, de fapt, îți voi face patul chiar acum. 

Anunțuri