Etichete

, , , , , , , , , , ,

    Băutura mea întârzie enervant de mult și nici nu-mi amintesc ce am comandat, iar tipul dinaintea mea îmi prinde privirile des, le ține strâns la el, apoi le dă drumul amintindu-mi că sunt ridicolă. Stau și mă holbez la un bărbat. E jenant. Nu-mi stă în fire, dar el mă stârnește…. totuși, încă nu știu în ce mod o face. Mă întreb de unde vine, încotro se duce, mă întreb dacă e ținut zdravăn în lesa unei relații ori sub tocul unei femei, deși nu pare genul. N-am fost în stare nici să-i rețin numele. Cred că mi-ar plăcea ca numele lui să mi se prelingă pe buze în toate nopțile în care mă simt singură. Acum mă simt prost că nu am dat mâna cu el, nu vreau să mă gândesc ce impresie și-a făcut. Nu sunt chiar așa de rea. Pare atât de boem, tocmai aruncat fără voia lui în mijlocul acestui oraș haotic, rece, care l-a întâmpinat cu o lovitură urâtă. Trage cu sete din țigara aia, probabil și el se simte la fel de incomod ca și mine. Au trecut ceva ani de când mi-am luat rămas bun de la nicotină, iar străinul din fața mea mi-o oferă cu dezinvoltură tocmai acum. Mă întreabă dacă fumez. Nu spune prea multe, nu prin cuvinte. Îi răspund că în seara asta da. O țigară în plus nu a rănit pe nimeni, nu?

    Îmi întinde peste masă pachetul, în timp ce Logan povestește ce a făcut în urmă cu două luni, la petrecerea de ziua lui. E de necrezut cât de captivată e Scarlett, nevastă-sa, de poveștile lui. Ea mereu ascultă, zâmbește și îl încurajează să continue. Iau o țigară și văd paharul cu gin și apă tonică cum îmi este așezat pe masă, de către ospătar. Ridic paharul și îl rotesc. Îmi lipesc buzele de banda albastră ce îi înconjoară marginile și îi simt pe limbă gustul amar. Parcă ar fi prima oară când beau așa ceva și pot spune că e oribil. Îi zâmbesc lui Logan și îl aprob, deși nu am nici cea mai vagă idee unde a ajuns cu discuția, apoi văd țigara pe care o țin încă neaprinsă între degete.

– Ai un foc? îl întreb pe noul prieten. E amuzant că deja îl consider prieten. Mi-e al naibii de cald și vocea lui Logan îmi răsună în ecouri în minte. 

     Îmi oferă bricheta Zippo, căreia nu pot să nu-i observ logo-ul gravat. Mă simt stângace dar reușesc să aprind țigara fără să mă fac de râs, chiar dacă a trecut atâta timp. Îi înapoiez bricheta și îi zâmbesc. Trag cu aceeași sete din țigară, iar fumul îmi inundă nările. Alcool și tutun, pentru mine, dintotdeauna a fost o combinație intimă și este, mai ales acum, când doi ochi căprui mă privesc curioși. Pe măsură ce țigara ajunge aproape de filtru, pe măsură ce golesc paharul cu margini albastre, cu atât îmi doresc mai tare să-l descopăr pe străinul din fața mea. Sunt curioasă cum săruta, ori cum atinge și unde, când, cât. Probabil e artist. De când am venit aici am avut dorința de a fi iubita unui artist. 

     Tocmai realizez că e o nebunie tot ce zic, probabil omu’ deja are o femeie lângă el, una al dracului de norocoasă, iar eu am venit aici pentru mine, nu pentru alții. Mai mai cer un pahar, doar cu gin de data asta și îi spun ospătarului să se grăbească, chiar și cu riscul de a părea vreo alcoolică. Trebuie să scap de gândurile astea, abia aștept să ajung acasă și eventual să nu mai dau, din nou, ochii cu el. Parcă aș fi o copiliță căreia i-a picat cu tronc un străin oarecare, doar pentru că e îmbrăcat bine, ori pentru că ochii lui sunt căprui, ori pentru bricheta argintie, sau modul în care s-a prezentat.

     Îi simt mâna lui Scarlett care îmi cuprinde brațul și tresar sub atingerea ei:

– Haide cu mine la baie, te rog… îmi spune aproape în șoaptă, cu un zâmbet larg. I-aș spune că are ruj pe dinți și că nu are nevoie de însoțitor până la baie, însă mă ridic de pe scaun și îmi așez fusta. Pornește înaintea mea aproape alergând. Ce-o fi în neregulă cu ea? 

Anunțuri