Etichete

, , , , , ,

Mă doare capul îngrozitor şi în spitalul ăsta predomină un miros de moarte. Aproape că am uitat unde sunt din cauza rănii de la cap. Noroc că scrie în toate colţurile “Lenox Hill Hospital”, să nu uiţi cine îţi salvează viaţa sau cine îţi îngroapă familia. E după noroc şi asta. Nici nu mai simt că sunt în New York. Ori m-am integrat, ori locul ăsta seamană prea mult cu acasă. Oricum, ma simt bine, vreau să mă externeze. Am un bandaj înfăşurat pe tot capul, dar e ok. Am reuşit să-mi asamblez telefonul la loc, m-am curăţat de sânge şi mi-au revenit amintirile cu mine şi cu ea, semn că nu este ceva grav, ceva care mi-ar afecta memoria. Am cunoscut un om extraordinar aici. Logan Hill, îl cheamă. Nu am vorbit prea multe despre noi, dar am vorbit destule ca să ştiu ce fel de om este. Pun pariu că e unul important pe aici. Îi sunt dator că m-a ajutat să mă ridic de pe trotuar şi m-a adus la spital. Altfel, aş fi fost la ştiri în dimineaţa asta. Găsit lovit la cap şi îngheţat în Central Park. Măcar mi-ar fi ştiut mai mulţi numele.

Las asistenta să îmi verifice încă o dată bandajul. Îmi pun paltonul pe mine. Mă ridic din pat şi mă îndrept spre holul spitalului pentru a semna ceva în legătura cu externarea pe propria răspundere. Apuc să fac doi paşi, când îl văd pe Logan venind spre mine să mă ia în braţe. Zâmbeşte, ca întotdeauna. În ciuda evenimentelor neplăcute, nu l-am văzut un minut în care să nu zâmbească. Mă strânge în braţe, ca pe unul dintre cei mai buni prieteni ai lui, îşi ridică ochelarii şi mă întreabă dacă sunt bine. Dau din cap în semn de “da!” şi rămâne în faţa mea, zâmbind. Nu mă aşteptam să-l mai găsesc aici, e o surpriză plăcută. Lângă noi, uşor retrasă, stă o femeie pe care am observat-o de când m-a luat Logan în braţe. Mă uit spre ea, iar Logan se scuză rapid spunând:

-Iartă-ma, ea este soţia mea! Am vrut să mă asigur dacă eşti tu bine înainte de toate oficialităţile. Oricum, vom avea tot timpul să ne cunoaştem.

Îi strâng mână soţiei sale şi un miros aproape uitat îmi face ca ochii să-mi fie inundaţi de lacrimi.

-Mă scuzaţi, puteţi veni puţin mai aproape? Sper să nu vă deranjeze! Iau o şuviţă din părul ei şi o miros, dar nu, nu este parfumul ei, cel care este identic cu al fostei mele iubite.

-Este totul bine? Mă întreabă puţin speriată la văzul lacrimilor pe obrazul meu.

-Da, iertaţi-mă, am avut impresia că folosiţi acelaşi parfum cu cel al fostei mele prietene, dar m-am înşelat, deşi miroase puternic în aer.

-Stai liniştit, îmi miroase şi mie, dar nu este al meu. Nu mi te mai adresa aşa politicos, mă faci să ma cred în vârstă.

-Am înţeles! Voi face tot posibilul. Zâmbesc şi mă uit la Logan care-mi spune grăbit:

-Sper să mă scuzi, trebuie neapărat să ajung la redacţie. Nu e chiar totul ca-n filme în New York. Mai şi muncim. Hai să ne vedem diseara la o cafea şi să povestim mai multe. Hard Rock Café, sună bine? E şi uşor de ajuns, e în Times Square.

-Da…perfect..

-Ok! S-a făcut! Hard Rock la 9 PM, să fie! Încearcă să iei un taxi, nu să vii prin Central Park. Îmi pare bine că te-am cunoscut. Era mai bine fără să ai rana aia la cap, dar dacă ăsta a fost preţul prieteniei noastre, putem trece cu vederea. Te doare pe tine, nu pe mine.

Râde şi îşi pune ochelarii la ochi, în timp ce o ia pe soţia sa de mână.

-Vorbim diseară, dacă vrei pot să aduc pe cineva, să nu te simţi singur. Îmi strigă de la ieşirea din spital.

-Da, ok…cum vrei! Pa!

Rămân singur pe coridorul spitalului. Dau o semnătură înainte de ieşire. Îmi scot căştile din buzunar şi urmez mireasma parfumului care seamană izbitor cu cel al femeii cu care am cele mai frumoase amintiri. Ies din spital şi mă lovesc de umărul unei persoane. În câteva secunde mă pierd, odata cu mirosul parfumului, în haosul de la ora 9 AM din New York. Oraşul îmi urează bun venit.

Anunțuri